ceasornicul răsună-n perete, în zori, în amurg și în noapte.
el bate în ritmul vieții golite de sensuri și fapte.
arcul de-ntinzi, tot cu-aceeași bătaie auzu-ți provoacă,
dar taci, te supui și-i faci jocul, deși nu ți-e-aminte de joacă.


încerci să-l oprești uneori, reușești dup-o aprigă muncă,
dar tic-tacu-i, mereu `n-așteptare, balansul de fier ți-l aruncă.
și poți să îi strici mecanismul, poți să dărâmi și-un perete,
în zori, în amurg și în noapte, el bate-va-n ritmuri discrete.