Îmi lipsești tot mai mult
din privirile țesute
cu imagini
cândva
șuvițe împletite
cu zâmbet
trec prin zi
cuvânt nerostit
aduc pe buze iertarea
cu toate sensurile între care
timpul va așeza amintiri
atunci mă dezbrac
de fiecare impresie
să-ți pot face
un loc
pentru chip
în oglindă
să privești în mine
ca într-o lacrimă tristă

umede și oarbe privirile
alunecă pe tristeți
așteptarea mă va ucide
cu un cuțit de tăceri
într-o zi fără umbre