Sorin are gura plină de cuie
cu privirea-n jos
le scoate unul câte unul
le înfige-n tălpi
ca niște rădăcini

pleoapele
i se mișcă ritmic
după bătăile ciocanului

pantalonii săi
au șapte petice mari
după culoarea fiecăruia
își numără zilele

Sorin se alungește pe spate
gol și alb
cu ochii plini de pași
și de sunete

el are atâtea cuie
în jurul său acum
iar pantalonii
îi sunt undeva
în mijlocul unei haite de câini...