ca-ntr-un geamantan
îmi ticsesc mâinile
în gură
cât mai multe să încapă
și mi le trag
ca pe-o funie groasă de sare
în lungul gâtului
până-n burtă
la contabilizarea mațelor
fac regulă între ele
le categorisesc
le așez în ordine
în rând
le mătur de cenușa
care le iese pe gură
și cu liniile palmelor în dinți
le vorbesc
despre depărtarea ce-o rup
cum aÈ™ rupe un lemn de genunchi
despre zilele care vor veni
ca oile într-un strung