capete seci atârnă din tavan
deasupra mesei negre din colțul oblic al camerei
visez
minunată acceptare a nebuniei
ce naște între patru pereți
între candelabru și podea căzând, imprevizibile
nuanțe de alb
să mai alerg o dată
dintr-o margine în alta a imaginației
să mai sper într-o ghilotină proaspăt ascuțită
mai degrabă să mai cred că există
nuanțe de alb

(undeva, deasupra cerului de opal
două lebede încrâncenate
dansează)

gheare de zăpadă pe ferestre și flori
la început de mai - ucise
pentru iubiri de-o vară și încă puțin

nuanțe de alb