agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-02-07 | [This text should be read in romana] | Submited by Madalina Ionescu
Visez o răzvrătire a lumii vegetale.
De la lichenii palizi ai cercului polar Pân-la giganții arbori ai zonei tropicale, Ciuperci sau flori, mlădițe sau trunchiuri colosale Pornesc să-nfrunfe omul, uzurpator flecar Al mutei lor domnii primordiale. Păsările călătoare Au dus din continent în continent Vestea cea mare; Și-acum, în orice vrej, în orice floare E demonul revoltei, subtil și violent. Eucalipți și cedri cu brațe uriașe Și boababi bubonici cu trupul numai noduri Se năpustesc năpraznici spre marile orașe Zdrobind palate, fabrici, gări, hale, turnuri, poduri. Din ecuatorialele coclauri Lianele cu brațe de hidre și balauri Se furișează și se-ntind, Își iau avântul Și-ntr-o rețea de funii vii cuprind Pământul. Și arborii fără nume, giganți cu brațe-căngi, Ies fioroși din junglă cu uraganu-n coarne Purtând, drept coliere, șerpi boa și, drept goarne, Maimuțe urlătoare împleticite-n crengi. Un pâlc de mari sequoia pornește la asalt, Și înghițind distanțe de ceasuri într-un salt Vijelios ajunge drept la țel: Și iat-un zgârie-nouri de sticlă și oțel Se prăbușește alb, inert, înalt, Titan tembel. Din taiga purced oștiri de pini, Fac pași de șapte poște săltând din rădăcini Ca niște strâmbe picioroange Și sunt atât de deși încât întorc din cale Largile fluvii ecuatoriale Făcând o gârlă seacă dintr-un Gange. Din crengi ca din ascunse catapulte Sar stânci întregi zvârlite la depărtări de stele Și cad peste pământ atât de multe Încât astupă mările subt ele. În fiecare fir de iarbă un ghimpe încolțește, În fiecare frunză un ochi ascuns palpită; Și în pământ tuberculi și bulbi scobesc hoțește O boștiură perfidă ce-i gata să te-nghită. O forță-năbușită de mii și mii de ani, Ascunsă-n pulsul molcom al sevei, își ia vânt Cu zbucium de cutremur și clocot de vulcani; Și era vegetală rencepe pe pământ… …Ca să dureze pân-atunci când, poate, În viitoare vremuri depărtate, Metalele din beznă și pietrele scuipate, Surori cu-acelea care ard în stele, Din noaptea nemișcării se vor trezi și ele.
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy