Cu unghiile scormonesc
în straturile minții
descopăr iubirea – fosilă
doar dinții i-au rămas întregi
și-n ei spânzurată atârna
o femeie – mumie
gândurile putrezite
s-au prefăcut țărână
mi-am învelit gândirea
pentru a o proteja
de acidul depresiei
într-o crisalidă
metalizată cu vopseaua voinței
când am întâlnit-o
gândurile negre
s-au prefăcut în fluturi
ce i-au polenizat sufletul
cu iubirea mea gripată
cu îndoieli
gândurile albe
au țesut din lumină
un voal străveziu
cu care au acoperit-o
mi-a trimis un zâmbet
ce mi s-a lipit de ochi
i-am răspuns cu o privire
în infraroșu
ce a lăsat-o goală.