Îmi întind mâinile peste ape,
rece,
nici o reflecție,
cresc din mine rădăcini
și fructe
buruieni cățărătoare...
trece prin mine
lumina
uitând să-mi îmbrățișeze formele
trec peste tine
cu gândul.
Un ultim supliciu.
și rog acum
O Doamne,
creează-mă odată,
din gândul...
nu exist!