Cică, Sfântul Valentin,
Ce-l sărbătorim mereu,
E cam supărat puțin,
După cum aud și eu ;

Ciocolată, trandafiri,
(Cât de mulți, c-avem destui)
Unei vechi sau noi iubiri
Dăruim de ziua lui,

Și-un sărut, înflăcărat,
De la inimă venit,
Că-n această zi, pe dat’,
Mereu neaua s-a topit….

O fi oare supărat
(Că de asta nu mă mir)
De cumva, ne-am înțepat
În vr’un spin de trandafir (?!)…

Și amară dac-ar fi
Ciocolata ce-o primim,
Noi, așa, cât ai clipi,
Cu-n sărut o îndulcim (!)

De-aia-s tare eronat,
Și mă-treb și tot mă-nchin,
De ce este supărat
Pe noi Sfântul Valentin ?!...

Ce-ar fi, începând de joi,
Ca să îl înveselim,
Anu-ntreg, de-i soare, ploi,
Zilnic să-l sărbătorim ?!

Valeriu Cercel