Mâinile


Mâinile care imi leagănă somnul
care-mi aruncă stările treze într-un vis
nu le-am conoscut niciodată
am rămas somnambul in abis

ochii îmi sunt negri ca bezna.
Simt vise de care nu mă pot apăra
spațiul mi-e legat in lanțuri de glezna
care în stările treze mă durea...

măinile astea mă strâng ca-ntr-o chinge
mi-au stors sufletul, l-au pus la uscat.
Mă uit la visul atârnat in cârlige
mi-amintesc cât de mult l-am visat...

mâinile care m-au apropiat de moarte
care m-au aruncat între lumi...
nu mai conteaza când ies din noapte.
Visez încontinuu că nu mai am mâini!