plasa invizibilă ți se așază pe ochi/ aerul e prea puternic te dislocă te împarte la zero și-ți dă rezultatul a ceea ce ești

arcul electric se formează între două rătăciri prin bezna absurdului/ îți sudează conștiința în apelpisie

un scurt-circuit ți-a întrerupt scanerul gândurilor/ dar acesta-i obișnuit cu lucrul în gol

indecent într-o muchie de gând și-a înfipt acul său un bondar confundând-o cu-o floare

curge o muzichie dintr-o ploaie de stele pe o tobă cam spartă/ toboșarul e leoarcă de aur și își duce imnul său infernal până la urechile pleoștite ale paiațelor

sârma e întinsă/ acrobatul e pregătit făr-a ști că un curent de la ușa deschisă va atrage un val de aplauze și de bisări

jos e aceeași plasă invizibilă/ arcul electric s-a format acum între el și public/ o rumoare va declanșa mecanismul

în bezna absurdului același scurt-circuit/ urmează saltul în gol muzichia bondarului înțepenit pe o muchie a timpului și alte și alte jonglerii abisale

doar curentul de la ușa deschisă inundă totul/ publicul e în delir/ noul val e pe val și de-aici la spital ori la bal

titirezul se-nvârte se-nvârte/ muzichia instrumentelor de vid se-aude în sala dintr-odată înmărmurită

acrobatul și-a încheiat numărul/ dar aplauzele nu se mai aud publicul a fost prins de curent/ acum zace-n fotolii și se ține de fălci