Doar casa-mi de sticla
Îmi mai ține de cald.
Doar întunericul din...
...camera-mi obscură
Mai stinge flacăra din
...golul nebun.



Și ploaia se aude
Cum îmi bate in geam
Și cerul înnorat îmi ține de cald.



E toamnă cumplită
În viața-mi de scrum.
E toamnă cumplită.



Și stele de gheață
ÃŽmi sparg creierul nebun.
Cu colțuri ascuțite înfipte
ÃŽn creieru-mi nebun.




Nu mai cred in preamărirea Zeului Suprem,
Nu cred nici în mine când zarea-i nebună
Și cercul de foc mă strânge.
Iar valul de ape e mai departe ca oricând.



Să fie oare o oază de speranță?
Când Iadul cu flăcări e aproape?
Să mai existe o rază
a unui Soare ce-a apus demult?
Nu,... nu mai e nimic
In zarea de sticlă,
Doar stele de gheață
Și flăcări, și ... scrum.



Îmi aprind o țigară
Și cuget în întunericul ce mă cuprinde
Și constat ca totu-i nimic,
Dar... nimicul e un Tot.