Cum ai putea să mă salvezi de tine,
Căci eu sunt tot ce atingi și o ști prea bine,
Că nu mă poți ucide, așa cum ai crezut,
Căci eu sunt nemurirea din visul tău tăcut;
Iar zorii ce-or să vină sunt degetele mele,
Ce la fereastră-ți bat… ești fericit că-s ele…
Visul… a speranțelor nemărginiri
Paradisul este… cu îngeri și iubiri;
Eu înger sunt și m-am încumetat
Să cobor la tine, pământean înfometat
De iubire… pământul nu-ți mai ajunge,
Căci sufletul ți-e mare, iar el… o mică minge;
Dorești în palma-ți caldă numai universuri,
A căror măreție e închisă în aste versuri…

Lângă tine eu sunt, dar tu nu mă vezi,
În basmul meu întâi, trebuie să crezi;
Să știi că în nemurire, timpul n-are loc,
Nici spațiul nu contează, ci doar eternul foc
Ce nu arde însă, doar aruncă zvâcniri
De zâmbete de viață, de magice iubiri…
Atunci vei ști doar, că sunt o adiere,
Ce-n brațele pustii așează o mângâiere;
Atunci vei ști, că o veșnicie sunt,
Ce flori îți va așterne pe tristul tău sărut…

Când vei întelege taina din cuvântul meu stingher,
Vei alunga atunci abisul și tot ce-i efemer…