Numele ei nu mi-l mai amintesc,
dar știu că are o soră geamănă
care trăiește la mine în piept.
Poate castanele din camera ei
sunt de vină,
poate colecția de pietre
de pe dulap,
direct din retină
se rupsese privirea atunci,
când noaptea zgâria
cu gheară tăcută în zid.

Þin minte că-și păstra între cărți
vechi scrisori de amor,
poza cu mine era obiect de negoÈ›,
cumpăra cu ea sentimente.
I-am spus că n-o să ne mai vedem
niciodată,
dar știu că ultima care va muri
va fi
sora ei geamănă.