pe deasupra noastră zburau
oameni de rubin și diamante

nu-ți fie teamă
în cele din urmă postumele ne vor salva de la viață

aflăm despre noi că suntem bine
alăptați la sânul tristeții
dospiți în aluatul amiezii

nu ucideți nebunii din gări
sunt ultimii

primăvara aceasta
vor înflori prin glastrele ferestrelor închise
în loc de mușcate bărbați de catifea

..........................................................


dragă mutti

să știi că anotimpul devine sărac
nu am bani să îmi cumpăr o pereche de teniși noi
oamenii râd și îmi spun
că vorbesc prea mult despre încălțăminte
în țara noastră e cald
trenurile au obosit și s-au făcut avioane

dragă mutti

să știi că am pierdut pălăria cea violet primită în dar de la daniil
oricum violetul nu e o culoare potrivită pentru mine
nu mai scriu poezii pe note de plată și în general nu prea mai scriu poezii
nu mă voi mai întoarce niciodată în franța și nici nu îmi mai doresc călătoria aceasta
cred că până la urmă suntem toți niște afaceri strict personale
și când spun asta încerc să mă las de fumat(fără nicio șansă desigur)

prin bucurești au început să moară case oameni și locuri
dar asta încă de pe vremea noastră
a căzut și Casa Eliad e îngropată definitiv
eu mai trăiesc
așa să știi

dragă mutti

am să tac primăvara asta și am să îți scriu scrisori
la toamnă plec în Haiti
sper ca asta să fie cu adevărat
ultima călătorie

.....................................................

asculta poezia in lectura autoarei