Iubita mea locuiește într-o rulotă. Prima dată a locuit într-o cochilie de melc undeva la țară.
A crescut iar cînd cresc melcii ocupă tot pămîntul.
Rulota e într-o intersecție foarte circulată. Dis-de-dimineață iubita mea trage obloanele se roagă în gînd pentru mine. Apoi face covrigi cu susan pentru puștii de clasa întîi și pentru păsări.
Cînd o văd oamenii îi ating sînii. Să le poarte noroc. Unul chiar a cîștigat o excursie în Anzi.
Nu s-a mai auzit nimic de el. Fericirea nu doare ca să se audă. Nimeni nu strigă în gura mare că e fericit.

Eu am o căsuță pe rîu și sunt foarte bun prieten cu vînătorii. Ei vin cu puștile lor cînd trag puștile fumegă ca o femeie de după o noapte de dragoste. Atunci mi se face dor iubita mea e foarte sărată și vorbește într-o limbă care nu mai există pe pămînt. Eu cred că ea a inventat limba asta ca să nu știe nimeni ce simte.
Din cînd în cînd îmi traduce un cuvînt dar o femeie fără limba ei secretă e ca un melc fără cochilie. Cînd cresc femeile ocupă tot pămîntul.

*

Seara iubita mea încuie ușa de două ori. Se roagă în gînd pentru mine. Apoi adoarme cu gura deschisă. Ea știe cînd se intră în oameni se intră pe gură.
Cînd o văd bărbații îi ating tălpile. Să aibă noroc. Unul chiar a cîștigat o oră de liniște.
Nu s-a mai auzit nimic de el. Liniștea nu doare.

Eu am o căsuță pe rîu și sunt prieten cu toate viețuitoarele. Cînd ajung acasă intru pe gură iubita mea e ghemuită în pat. Mă întreabă de una de alta dacă am avut noroc dacă m-am descurcat cu plita electrică.
Eu o ajut cu bani și mărgele de sticlă colorate în verde. Adoarme devreme dis-de-dimineață face covrigi pentru puștii de clasa întîi și pentru păsări.