bună seara bucurești peste câteva ore îmi vine trenul
am în ochi niște lacrimi rebele mă enervează
am o inimă de aceea cu accent moldovenesc tu cum ai crezut
iată florile mele bleu frumos mirositoare parcă le zice frezii
de fapt zambile
primăvara e doar o ambasadă cu pretenții ce să fac
mă legitimez
uite în ce termeni am început să vorbesc bucurești
asta de când tu cu europa și cu
iar eu doar cu viza
hotelul nostru se cheamă perfect armonia
pe noptieră nu mai sunt și alte flori
doar ceasul
timpul
sunt amețită
nu mai știu cum se numește parfumul meu
nu mai știu în ce an m-am născut
nu mai știu de e luni sau e marți sau duminică
valiza mea cea mai tristă valiză e gata singură de plecare
aud prutul
îmi vuieste în tâmple prutul
marea
oceanul
vine trenul să mă ia
ce mult mă iubește pe mine trenul acesta