când vine primăvara, domnul Pa și cu mine mergem pe câmp
să înălțăm un zmeu de hărtie. îl facem
dintr-o parte lucioasă și o parte lemn-oasă, ca pe cel mai iubit dintre pământeni,
îi punem aripă coadă, un zmeu ca la carte, un zmeu de hârtie


alegem un deal și urcăm, așa cum urcă orizontul, înfășurat pe gleznele mele sau cum
șosetele domnului Pa, desperecheate, prin toate lumile sale. apoi, domnul Pa, cu mine și zmeul
urcăm pe un deal dinainte stabilit. iar lumea atunci e
univers de un epsilon.


domnul Pa îmi spune că domnul Pa din poezie e altfel
decât domnul Pa din realitate pe când domnul Pa
din poezie înalță zmeie ca la carte pe când domnul Pa din realitate
nu are zmei de hârtie nu are zmei de hârtie


iubitul meu o să treacă azi pe aici, o să spună că iar
am scris platitudini, iar acest lucru îmi va aminti
de Peter Pan și asta o să fie cam tot