cresc dintr-un scaun de lemn în fața biroului
ca o ramură altoită in vitro
m-au legat strâns tăietura a fost precisă
mă adaptez doar la lumina calculatorului
mi se umflă piciorele
plămânii scuipă gudron

și atunci te strig până la insuportabil
până nu mai aud lama tocită patinând pe vene
și nici legănatul funiei împrăștiind în jur
miros de săpun de piele
de femeie abia ieșită de sub duș

sunt parte din structura
sudată cromată tapițată cu vinilin
a scaunului din vârful barului
din care nimeni nu vrea să treacă neobservat

este doar execuția publică
din fiecare seară
în care și prezența călăului
te golește de singurătate
și ai vrea să îi explici totul până la cădere
până la lama migălos ascuțită a ghilotinei

cresc inconștient pe bancheta din spate a taxiurilor
în fiecare noapte
nu știu unde trebuie să ajung
și le dau șoferilor buletinul

acolo este adresa
acolo să mă duci
acolo să mă lași până mâine