click: cafe noir

la început mi-a fost teamă
lăsam în spate
lumea de cărămidă
locul meu
privirea ta întoarsă

iubirea noastră
o urmă de cretă
un joc de copii
spre care un alt ochi privea

îți strângi haina la piept
ca pe un trup de femeie
în urma ta
zgomotul metalic al tramvaiului
și geamul după care

nu se mai află nimic