pielea ta n-are culoarea
acestui pământ
nici nisipurile nu-ți recunosc tălpile
pline cu zăpezi
pașii tăi nu lasă nicio urmă
în mirajul acela
unde te scalzi acum
azvârle-ți săgețile soldatule
scoate-ți inima și suflă-n ea
ca într-un fluier
până îi va ajunge sunetul peste ocean
acolo unde te așteaptă mama
cu cerul plângându-i în brațe...