Privesc mii de flori, în zare,
Dar că zboară mi se pare…
De tulpină s-au desprins
Și plutesc încet, ca-n vis?

Sunt imagini… uimitoare! Soarele, din raze, pare
C-a făcut steluțe mii,
Să-i încânte pe copii.

C-o pensulă fermecată,
Din culori de curcubeu,
Le pictează tot mereu,
Să încânte lumea toată.

Nu mă dumiresc și pace!
Dar priveliștea îmi place!
Tot alerg și-ncerc să prind,
Cu mânuța să cuprind,

O steluță lucitoare,
Sau floare cu aripioare.
“Mami! Mami, unde ești?
Parcă suntem în povești!”

“Fluturași sunt, dragul meu,
Și ei zboară tot mereu.
Dacă-i prinzi în palma ta,
Nu vor mai putea zbura!”

Și când stam mai încurcat,
Pe năsuc s-a așezat,
Mic și blând un fluturaș,
Cu privire de poznaș.

Nu-i steluță și nici floare!
E-o minune zburătoare,
Creată de Dumnezeu,
Să ne-ncânte tot mereu!