...calcă apăsat mereu
în același sens ca
niște ace de ceasornic
uitând de-ale lui
și alte lucruri
pentru un răgaz de doi pași
se oprește lângă zid
salută aplecat înspre tălpi
și tace...

corpul refuzat de lumină
miroase a răni

nimic important pentru el

doar până vine noaptea
cu un loc pentru tălpi
se ghemuiește în crăpătura neagră
și cu mâinile oprite pe inimă
încearcă să numere bătăile
dintre tăcere și umbră
până se înăbușă cuvântul
dar nu-și schimbă niciodată sensul

nimic important pentru el

cu gândul că se va opri cândva
rostogolește o rugă sub limbă
tresare nu vrea să înjure dar
sparge și ultima lumină din palmă
să se poată așeza pe cioburi
pentru o vorbă cu Dumnezeu

lucru important pentru el