...lasă urme pe zi amintind
de o identitate într-o ființă
poate nu aceeași mereu
care ajută să înțelegi
câte ceva din existența primară
pentru că dincolo nu ajută la nimic

se îndepărtează de tine ca un capăt îndoit
și n-ai să înțelegi de ce căldura a rămas
la celălalt capăt nu te bucuri de rămășițele
desprinse de trup deși știi că urmele
ating existența după nouă luni

sfârșitul îngust se pierde în deschizătura
unui capăt îndreptat înspre apus
așa se explică direcția de unde vii
și încotro trebuie să pleci...

oricum nu contează atâta timp cât căldura
trupului prelungește un alt capăt...