dacă funie de nisip ai șerpui în căutarea pașilor mei
fântână m-aș face
să-ți stâmpăr foamea gândului

la marginea deșertului sunet de menuet aș coborî
dintr-un flaut fermecat
și aș lega boabele de timp în suiș

să urce direct prin mine cărarea ta
să spintece-n patru
copacul ce mi-a furat soarele

mă împletește așadar și stâmpără-mi cu tine
spațiul
în care-mi șade funia vieții

prea întinsă ca să pot plânge
prea tremurîndă ca să pot boli

numai dorința să stea geamandură
în apele stynxului
așteptînd bumerangul de viață