E linişte! Afară plouă-ncet
Cu stropi tăcuÈ›i, pasivi şi parc-absenÈ›i;
Şi picurînd, vărsaÈ›i de-nchisul cer
Păreau atît de falnici şi măreÈ›i.

E linişte, şi gîndul zboară iar
Prin ploaia deasă ce-a-nvelit oraşul,
Şi tot ce am acum îmi pare-a sorÈ›ii dar.
La soarta mea nebună doar gîndu-mi e părtaşul.