ÃŽNVINS

Da, m-ați stârpit, și? Durerea-n mine doarme,
Și nu vă fac plăcerea să-mi frec aceste palme,
Să-mi zbat haotic brațul , să-mi ard încheietura,
În încercări deșarte de-a rupe legătura.

Căci sfoara e a voastră. De ce te uiți așa?!
Refuz un gest potrivnic, ar deveni a mea.
Așa, e doar un laț ce mă-mpresoară;
Cumva ca viața, și nu o vreau povară.

Voi, triști, efebi rebeli luptând în paturi,
Mari cititori în pronie a schimbului de caturi;
Vă dau cumva dreptate, treptele-s idealuri
Dar nu și petru mine, eu am alte planuri.