din părerea ei, secunda a intrat în nor fecund
înflorind între iluzii grupul apei, dor secund
și din focul întâmplării s-a lipit un punct de axă
și-a rostogolit în oră cheia dintr-o paralaxă


vântul de aprilie
pe urmele versului


e-n povestea asta nouă întâmplarea fericirii
ca în calendarul zilei, de pe muntele iubirii


la o răscruce
între acum și atunci
singularitatea esențială
și axa radicală


un semn din restul serii, din nod aniversar
din cântec și culoare, o pipă și-un amnar
(un inel, din gura pipei, făcu nor peste iluzii...)





Constanța, 7 aprilie, 2008
(de ziua lui Matei)