sunt un acid corosiv
de câte ori uiți ușa deschisă
îți privesc inima
și văd numai cratere cenușii
fumegând pe alocuri răspunsurile
care nu ai apucat să mi le dai niciodată
aș vrea să-ți dăruiesc 1000 de lucruri
la granița cărora să nu te oprești
dar asta nu ar fi ceva nou
simt cum mă sedimentez în tine
straturi, straturi
mai întâi mâl, apoi mă petrific
într-un singur cuvânt
o anomalie izbitoare
capăt o crustă neînțeleasă
te erodez până la ultima respirație
de fapt sunt un golf
așa mai bine aș fi început
povestea ar fi putut avea alte margini