Când ei nu te-nțeleg și te scot din minți
Ai vrea poate, atunci, să nu mai ai părinți,
Dar când tata-ți dă cuvântul si mama te iubește,
Ce altceva mai tainic, in lume te-ocrotește?
Ce altceva mai sigur știi, decât cuvântul “casa”
Prima oară-n viață, unde ai stat la masă?
Prima mângâiere și primul tău sărut,
Tot ei, pe a ta frunte, cu drag, au așternut.
Iubește-ți, deci, părinții și nu îi părăsi,
Căci fără tine, ei, degeaba ar mai trăi !
Iubirea de părinți ajunge pân’ la Domnul,
Se-ntoarce cale lungă și o primește-odorul.
Așa suntem lăsați, lăsați asa vom fi :
Copii unui Tată și tată la copii.
Și ingerii-s geloși pe noi, nu știți ?
C-avem ce ei nu au : Părinți !!