Să dau sonorul gândului încet
Să nu vă mai aud, nu vreau să fiu poet!
De ce mă chinuiți, voi muze blestemate?
Și-mi puneți rime sterpe pe buzele-mi crăpate?

Și prindeți viață prin mâna mea murdară,
Pe șase corzi vibrând la a mea chitară…
Și aripi prindeți când lumea se amuză,
Eu, folosit fiind, nu merit nici o scuză?