sunt vie

animal încolțit fără bârlog fără stepă
tremur și zvâcnesc lovesc înainte de a fi ucis
sub pielea omului nu vreau nu admit să încap
sub foșnetul de sânge al inimii lui uscate
nu mai vreau să aud nimic

însetați lingem același bolovan de sare
facem jocul destinului
dar măcar nu lingem mâini nu lingem dosuri

preferăm marginea absurdă a lumii
unde animalele se strâng blând unul într-altul
împart aceeași pradă îi simt pulsul
simt aceeași căldură își caută
femela masculul de fluide le miros

e și ăsta un fel de viață

măcar să nu înghițim putregaiul
din plasma celui care minte înșală ucide