parcă mai ieri am dres palatul de cleștar
am pus o cărămidă mult mortar și har
uite așa m-am ales cu un halat de mare țar
sau cu fetițe băieței ce-aleargă la hambar

pe nopți le-am păcălit ușor ca pe nimic
doar fâlfâit al inimii ușor m-a anunțat
că sunt doar fum ce zboară spre nimic
mă las în voie dus de valul aspru deșănțat

mai abitir acuma trag de hățuri tot mai tare
să urc pe muntele greu cucerit din larga zare
fețe speriate se vor mira cu greu mai se pare
de lungi hățișuri și-a lor frumoasă prezentare

dar ce-i o pânză un cuvânt ce ne vorbesc
ele-s palate și o grămadă de minuni ce cresc