Ploaia mi-a bătut în geam
plângea și era zgribulită de frig
i-am zis să stea pe fotoliu
lângă o carte pedantă cu ochelari
era leoarcă și tușea cu stropi
am îmbrăcat-o într-un tricou
și i-am uscat părul cu feonul
mi-a povestit
cum doi nori se băteau
pentru a intra în posesia
unui petic de cer
și din sângele lor
s-a format ea, ploaia
vântul a biciuit-o
și a alungat-o pe pământ
deodată doamna carte a țipat
ploaia i-a udat corpul
îmbrăcat în fraze erudite
vântul mi-a bătut în geam
avea o expresie aprigă
l-am lăsat să pătrundă
și a intrat în altercație cu ploaia
răvășindu-mi obiectele din cameră
și spărgându-mi fereastra
mi-am folosit aura energetică
pentru a închide vântul într-o sferă ermetică
ploaia am strâns-o într-o sticlă
cu care mi-am udat ghiveciul cu flori.

De atunci, când ploaia și vântul îmi bat în geam
trag storurile
și aprind lumina.