am rupt o creangă de măr
înflorită prima oară
și am simțit zvâcnind în palmă
durerea singurătății...

lacrimi și rouă
unite-n eternitate...

florile și-au risipit petalele
în cântul blajin al vântului;
durerea venea din gând
și gândul din durere...

Iartă-mă!