Nu se oprește ochiul pe detalii.
Rigid mănunchi de-oțel uitat pe schele,
Cuprins proptit în scânduri și atele
Despică-n mine ascuțite falii.

Borțoși distanți, în jeep-uri, cu inele,
Ar vrea să-și umple pieptul de medalii.
Nu-mi sunt demult la viețuit egalii
Și timpul veșted le-a intrat în piele.

Neterminate încropiri de blocuri
Cu firme-nchise-ntre pereți opaci
Nu varsă-n trupuri energii și focuri.

Cu chipul lor scrobit n-ai ce să faci.
Decât să fugi de-aceste fade locuri
Și-ntr-un prezent neprimitor să zaci.


30 octombrie 2007