bomboanele au timpul lor să fie supte
așa că
o pun pe asta la marginea umbrei ca reper
să știu cât timp trece
și
îmi cer iertare

muzei
căreia nu am reușit să îi găuresc inima
în punctul G
cum făceam în curtea școlii de găuream în pământ
și aruncam o monedă de 5 lei
mare cât un ochi de pirat

mie
pentru că
râcâind cu unghia se ia cel mai bine murdăria insistentă
chiar dacă există riscul să duci degetul la gură
freudian sau nu

soarelui
că l-am botezat sorin și nu merg cu el pe umeri
ca superman

celor cu care
m-am tras de șireturi
până am ajuns la șliț ca un glonț în carne

oamenilor de pe stradă
pe care îi consider niște monede
ce se rostogolesc în canale de îndată ce le
întorc spatele

/ție/
că
te iu
și anume
besc
chiar dacă

farmacistei
pentru anii care trec (poți să dai vina pe mine) pentru pisălogul din care am făcut halteră pentru aerul pompat în pumni la o adică pentru că doar în copilărie mingea sare până la Dumnezeu pentru ceaiul care ne va lua locul oaselor pentru gradele termometrului pe care le vom sui precum baloanele la bâlci

dealerului
care știe că
viața merge pe bicicletă că
piramidele întoarse picură mai bine că
doar la vise nu se pune subtitrare și că
a iubi nu trebuie să aibă legătură cu a visa

celei care mi-a scos
calea din talpă ca pe o liță ca pe un pai ca pe un ac de seringă ca pe un cuțit din țintă

ploșnițelor că le voi zdrobi între pleoape pe rând cu răbdarea unui mort la înviere

în final
tuturor celorlalți
bibelouri fructe sau bijuterii
pentru că
/și eu consider că e de bine/
uneori
poeziile mele par a fi scrise
de prima adolescentă
care
s-a privit în oglindă
și s-a hotărât
să își radă mustața