îmi las umbra să-mi poarte mâna pe foaie
nici mirosul de mucegai al camerei nu îl mai simt,
era acolo pe patru pereți, în toate colțurile camerei din toate încăperile[...]cerului.

sicriul îl deschid să mai intre din aerul irespirabil, din aroganța oamenilor, din mucegaiul camerei,
se lasă noaptea peste ziuă, se pune umbră peste umbră,
se-ascund în lună vârcolaci.

taci, ascultă, zâmbește și nu plânge
scoate din buzunare firimiturile de ploaie,
și-aruncăle, aprinde-le, fumează-le, pictează-le[...]în culori.

scuturăți sângele din mâini și din picioare,
în patru camere din cinci sicrie stau morții în vecie.
se lasă un albastru-verde gol de întuneric,
miros de mucegai în vene.