cum încep nu cum rămân ardumaș
marginii drum au din fusta de sub cântec
uit
a plâns
a surdului
strâmtorat cât numelui



flacăra caldu i șaru fumegând lumiinii sarea
căpătâi
dincolo sparg soarelui
numa galben a gutui
pântec altu numelui
depărtarea

trece
șubred cuiu
doare umbra frigului
cum din spatele
numa brânza coatelui
din tăcerea
ardumaș a nicăierea
șirul face nodului
maică nod al semnului

scarpină ochiul la frunză
orb la gură mut la buză
limbă slută
șubrezind numai numelui murind
ardumaÈ™
altul fiind

poticnind luminilor
doar durerea mâinilor

ia miroase scuipă oase toate când
maica
ardumaș uitărilor numa gardul ochilor
strânge turma numelor
nume aflu viilor

iată-nchide la fereastră apa
sare iute la grumaz
steaua fără numele
numa ducu și răsfrânt altu nume căutând


troica vase gândului
număr oase sfântului
a din a
pietruind vânt gândului