știu că sunt doar un trup
cu riduri
și mai știu
că umbra se bucură
în spatele meu
fără atingeri
zâmbesc
par fericit
dar nu sunt
mă îmbăiez cu liniște
atunci când sunt singur
cineva mușcă din mine
nu văd sânge
doar o privire eliberată
țâșnește din ochi
printre dureri
nu mai încape niciuna
toate s-au cicatrizat
una într-alta
nimeni nu vede nimic
profit de asta
să mă lupt cu nimicul

un Don Quijote călărește prin mine

sunt din ce în ce mai străin
dar zâmbesc
când am o zi fericită
mă uit pe fereastră
sunt doar eu
un trup cu ardere lăuntrică
fără umbră și nici măcar
un zâmbet
afară
un joc de copii
îmi răscolește privirea
mai încolo
o urmă de trup
și nicio gâlmă de umbră

...niciodată n-am înțeles de ce
te poți îndrăgosti în fiecare zi
de cineva care trăiește în tine