când ai de ales între
detergent și piatra ponce
îți înfigi în inimă un pai și o umbreluță
doar pentru că așa se poartă
și te duci la plimbare pe bulevard
/te văd printr-un telescop de la fereastra mea
stai liniștit nimeni nu se ascunde în spatele unei perdele
mâncate de molii/

lumea ți se pare un șir nesfârșit de
omuleți decupați din hârtie
care se pot aprinde la primul fulger
îți mângâi singur oasele cu glașpapir
/ți-am văzut colțurile măi amărâtule/

în fiecare loc întrebi de ea
cu vocea pe jumate din lumea lor
vs.
ei ridică din umeri
de parcă ar avea arcuri prin suflete

eu chiar țin cu tine
îți fac galerie
nu zic că sunt singurul asta te-ar deprima

mi-ar place să stăm la o bere să te ajut să îți scoți soarele îngropat în pământ până la gât de nu știu ce căpcăun

la semafor oamenii trec strada nu vin spre tine

îți sfârâie mii de titirezi în carne
să nu te apuci să îi compui poezii
asta te-ar face să crezi că ai găsit-o
te-ar așeza pe o bordură și
ai începe să umpli străzile blocurile tarabele florile cu scrisul tău lălâi
ți s-ar părea că literele seamănă cu rufele ei puse la uscat ar fi un drog

gândurile te urmează
de parcă ar fi niște heringi
te oprești obosit pe o bancă
în spatele tău într-o biserică
corul îți cântă armonios
/o veeeei găssssiiiiiii/

eu
îmi notez ceva
prezentatorul de la știri își notează ceva
Dumnezeu își notează ceva
tu habar nu ai și adormi zâmbind

mă uit la tine iar
ai început
să pâlpâi ca un bec stricat