Reverie

(Trecuta poveste a unui androgin)

Cântecul copilului din adâncul meu,
Îngânat cu tresărirea ușoară
A clopoțelului din vocea ta
Făceau odată
Să renască pe neașteptate
Ziua din noapte,
Cerul din mare,
Albul din negru
....și tot așa... la nesfârșit...

Mergeam pe cărări nebătute vreodată
- Călători peste locuri și timp –
Neopriți de nimic și de nimeni.
Ne È›ineam strâns de mână 
Să nu ne pierdem!
Nebănuiți, atât de neștiuți de nimeni...
Buzele-mi erau fragă și miere
Ochii tăi – dor, netăcere
Împlineam împreună... Marele Vis!