La început eram singur.
Mugure de primăvară
atîrnat de-atâtea ramuri
ce le-a legănat vântul
odinioară.
Și soarele mă îngâna
cu căldură
Și ploaia mă uda
cu furtună
de picuri!
Apă tulbure mă-nvolbura
și căldura
de-atâtea ori mi-a ars
trupul.

Mugure singur printre atâtea
ramuri

Fruct de lumină
urma să se facă!
Lumină de oameni
ce de-atâtea veacuri
N-a încetat ca să tacă.
Nu-mi întorc privirea
spre ce a fost atunci,
când la crăpat de ziuă
pe lângă văi și lunci
alunecam cu gândul...

Ochii mei cătară
ÃŽn tulburele ape
O boabă de lumină!
Doar una ca să scape
și să renască cu mine
pe alt Pământ.

Un alt gând
pe cerul visului meu.
El vrea să scape!
Să fugă
pe ape, pe lunci și pe văi
Să regăsească privirea
lui Dumnezeu
sau a Ei.