Imaginea ei clară din apa de lac ,
Privește-n ochi luna , de lângă-un copac.
Și salcia verde de lungă ce e ,
Se-apleacă spre apa să vadă de ce...

Și-o frunză de nufăr ce curge incet
Se duce-ncordată pe cursul său drept,
Și vantul ii spune că-n față`i ceva,
Dar ea tot acolo se va indrepta.

Și malul săracul...rămas calm și pustiu ,
Asteaptă un suflu , o adiere-n tarziu...
Dar nimeni nu-l vede , nu simte nimic ,
Cu toti-s atenți la ramul cel mic.

Și ramul lovește imaginea clară
Și face incet ca ea sa dispară ,
Și-apoi sa ramană aprinsă pe lac :
O unda vibrantă și-un singur copac .