nelu carbon o iubea nebunește pe aglaia veterana
când ieșea cu vacile la păscut
îi apărea strălucitoare năucitoare cum văzuse el la TV o dresoare celebră
nelu o însoțea cu privirea pe islaz până jos în arenă
ea țipa scurt la ele
toate începeau să danseze într-un fel ciudat cum nu mai văzuse
toate mâncau ierburi vrăjite își unduiau trupurile în același ritm
toate se iubeau cu același taur negru uriaș
veterana era fericită zâmbea apoi cădea într-o transă
îl mângâia pe taur ca pe un iubit din tinerețe
iar nelu simțea că îi pocnește inima
ca purceaua grasă a lu boghe când a căzut din căruță
apoi aglaia țipa din nou vacile o urmau spre sat
în acele clipe era mai ușor decât o cană de lapte la prânz în zi de duminică
într-o zi nelu carbon se hotărî să facă ceva nemaipomenit
să o impresioneze pe aglaia veterana
în hainele de duminică o așteptă în capătul uliței
cu un steag PCR găsit într-o ladă pe braț
mândru precum toreadorul felix guzman
ea apăru înconjurată de vaci la fel ca o maică de preotesele sale
spre stânga pășea cu greabănul înalt cât culmea dealului
taurul
nelu carbon îi strigă aglaiei veterana
- fă dă-te din drum să vezi cine-i taurul
- mă nelule nu te prosti
- taci fă că de azi te scap io de patima lui
- mă carboane n-ai cum să pricepi
- hai mă boulene vino la tata
animalului îi fremătară nările văzând flamura arzând de atâta roșu
iar spiritul animalului ancestral miura îl posedă ca pe taurul reventon în mexico ‘43
nelu carbon nu avu nicio șansă cum nici guzman n-a avut
stătea rupt pe un gard părea o rufă smulsă de vânt de pe sârmă
mațele îi atârnau de parcă s-ar fi deșirat un jerseu de lână
mușcat de un măceș rosa canina
o văzu pe aglaia veterana cum se împuțina ca un abur
încercă să o mai țină cu un zâmbet
dar nu-și mai simți buzele
apoi o luă pe un drum undeva ca și cum uitase să-și ia țigări
merse să se întâlnească cu guzman cu manuel rodríguez
cu luis miguel dominguin și prietenul lui hemingway
să le povestească teribila crunta sa luptă
apoi să le zică așa cu părere de rău
că a lăsat-o pe aglaia veterana plângând
mângâiată de fantoma unor ochi blajini nemișcați
în vreme ce bărbații de la cârciumă
ascuțeau cuțite făceau foc uriaș
ca de sărbătoare