Dacă ați ști voi ce-nseamnă
Să fii copac cu magnolii,
Să stai mereu îngenuncheat
Și pe genunchi să-ți crească iarbă,
Să porți pe buze fluturi
Și la piept muguri de pastel alb...
Aș vrea ca măcar o dată pe an
Să nu mai fiu copac;
Aș vrea să mă dau
De 3 ori peste cap -
Neapărat de 3 ori, ca în toate poveștile -
Și să mă fac femeie.
Buzele tale mi-ar arde trupul apoi
Un an întreg
Și le-aș purta, clipă de clipă,
Pe sânii de sub coajă.

Știți voi ce-nseamnă să fii
Biserică fără ferestre,
Un trup inert cu ochii închiși -
Către cer, dar totuși închiși!
Să simți lumina
Izbindu-se vag de mușchii tencuiți...