agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-04-21 | [This text should be read in romana] |
Poezia IX
Marea isi infasoara valurile Pe catargele de aur Ale navelor parasite Si urla friguros la cerul Rosu, manios, De umbrele altor pasari Fara aripi Ce nu-si pot canta Durerea In zgomotul infernului marin, Ca un magic glob de Safire sparte In mii de cioburi De argint si de glas de Pasari neinaripate, Cu cer de pamant Si soare de stele. Isi plange durerea Numai o aripa franta Alba si ascutita In propriul cutit sangeriu Al marii dezamagiri. Poezia X Nu oboselile suspecte l-ar fi facut sa dea cu ochii De fiecare zi si de lumina. Credinciosul, dintre toti, E pretextul locatarului asasin, Iar a ne juca cu puterile artificiului Fara profesie, determina un deznodamant radical, Pentru care sa fim tristi e cu mult mai indraznet. Si astfel, dupa fiecare noapte Exista o pulbere indragostita de fantome, Tristetea se preface secunda adaugata sortie noastre, Dupa descompunerea resurselor spirituale. Incapacitatea sa se adapteze la neesential Le-a impus oricaror zori Un orizont marginit, Un loc in ideal ce sufera o infrangere In fata artei Sau a unor tragedii Al caror stil se dezagrega Ca ipostaza a extravagantului Din decadenta sentimentului distantelor. Poezia XI Nu mi-e teama de ploaia insufletita De nori de sentimente Pentru ca inauntrul ploii de toamna Exista sufletul meu, Risipit si regasit In solutii arzand De umedul intimului crepuscular Al zilelor. Bobii de ploaie cad plin si surd, Din sarea lacrimilor de ingeri Din cerul inalt, violaceu si mut Ca niste cristale de zahar, Zornaindu-si linistea Prin nenumarate prisme incolore. Sa vedem acum Cine va invinge timpul Si framantarile mintiiā¦ Dulcele ploii Sau lacrimile sfintilor insoriti? M-a botezat ploaia din ceruri Cu stropi de crizanteme tarzii, Mi se usuca spiritual In neantul de cristale umede Si ies din mine, din materie sit imp Si ma propag cu insufletireā¦ In acelasi loc din mijlocul strazii pustii Unde ma aflu acum. Poezia XII Suntem doua personae acum, Eu si inima mea Ea se zbate in noroiul din strada, Langa mine. Imi cobor privirea, cu incetul si, O vad zacand jerpelita in ploaieā¦ Simt ceva greu in ochi si Nu mai pot sa-I tin deschisi, Imi ating genele o clipa Si din mine Explodeaza cristalele Unei noi ploi de plansā¦ Ce-mi pot dori mai mult Decat ca lacrimile mele Sa se amestece cu cele de susā¦ Si sa spele reprezentarea spiritului meu Din groapa de alaturi!? E un alt tip de fericire, Ca cel putin pot plange Ploi nesfarsite Asupra fostei mele inimi de sticla. Poezia XIII Mi se deschide cerul spiritului In mii de portite de aur pe care le caut orbeste In paradoxurile toamnei: Ploaie de vara in octombrie, Ploaie de dupa-amiaza noaptea, Ploaie de tristete, la inceputul unei sosele curate, Pavate cu flori, Pe sub asfaltul de teatru Al lumii noastre. Deasupra, cerul se lateste Mai mult decat poti cuprinde cu inima, Ma incarca de soare din care Se formeaza nori de lumina. Si iar se porneste minunata Ploaie torentiala a spiritului, Repede si calduta, rece, Iar fierbinte si apoi din nouā¦ De gheata.. Ploaie de gheata din nori de soareā¦ Splendida stare indescriptibila A sufletului unui arlechin trist, La capatul aleii cerurilor albastre. Poezia XIV Ne trebuie viitor Pentru a ne contrazice instinctele Cu filosofia istoriei. Doar sa privim, Face aici distinctia Intre blestemele Pe deplin luminoase Ale legendelor Oferite drept remediu Intrebarilor despre origini. Tara a mintii, Inima reflecteaza Asupra unei duble vraji Superioara exigentelor Discarnate de vanitate Indifferent de fiorul delicios Al indoielii de sine Si regasirii, Asa cum ingerul Vegheaza nemilos Dur si crud Din infinita-I glorie, Pentru ca el A luat de-a gata Ceea ce omenirea Se zbate intre baltoace De sange Sa cucereasaca, Gloria in netarmuita ei acceptiune De extaz luminos Si de imediat dispret Si decadena Prin Translucidele lumi De tranzit ale existentei se poate ca intr-o zi sa mai mirosim aroma putregaiului existential sis a mai aruncam la gunoi ādarurileā dragei de Pandora, Trezindu-ne din dulcea motaiala A complaceii in praful zilelor noastre de sticla- -lentila a ochelarilor lui Dumnezeu, Prin care e refractata Lumina orbitoare a pulberii de aur Ce ne ploua Universul de magie. Poezia XV Acum s-a ciocnit, s-a terminat calma arma a infrangerii visului. Toate starile de delir sunt cufundate In alegerea atator feluri de justificare a spiritului, In ochii unui schelet incalzit la soare Cu toate raspunsurile echivalente. O gramada de gunoi ca toate celelalte Nu depaseste dara de melancolie derizorie Administrate intr-o doza vulgara Ingerilor zbatandu-se la nesfarsit De lumea injosnitoare. Poezia XVI Ma uit pe fereastra spiritului, Cautand strada de ieri, Negasind adresa cautata, Veghiand asupra vremii insorite Si caldute de toamna Cu miros de fructe tinere Ale anotimpului cugetator. Respir tamaia aromata de aer Si cerul ma lumineza in intunericul stelelor Ca san u ma impiedic in nentul anilor lumina Din necuprinsul univers Cu ingeri deasupra Si ingeri dedesubt Inconjurand globul magic de viata Plin cu lumini si torte de vise Arzand in picaturile focurilor de gheata In fiecare zi. Poezia XVII Sunt fiica a cerului si mama a pamantului Natura a dragostei si iubita a soarelui Sora a focului si bunica a valurilor Nepoata a marii si matusa a serii Printesa a zorilor si vrajitoare a noptilor Vrajmasa a raului, izbavitoare de vise Pazitoare de rai si deschizatoare a portilor. Poezia XVIII Umbra a luminii Viata a mortii Ura a dragostei Lumina a intunericului Lacrimi ale zambetelor si Ploi ale soarelui Cerul pamantului Si pamant al florilor Flori de lumina Si lumina de soare Soare al zorilor Zori in unde de mare Mare adanca Adncime a gandurilor Ganduri in spirit Spirit al vantului Vant al nisipului Nisipul de fire de aur Aurul de soare Adormit in mare. Poezia XIX Ma scufund in bronzul dupa-amiezelor insorite Si ma inund de albastrul cerului inalt ca adancurile marii Aerul ma sculpteaza in aurul timpului Si vantul slefuieste sbstraturile fiintei mele. Culorile dansand ma cheama la ele, in vartejul ametitor Al vrajilor tomnatice Pe cerul luminat de dragostea soarelui. Pastel murmurandu-si apele stravezii ale pajistilor palide Pe langa campurile batute de vantul melancolic si fascinant in structura lui, Catapultand in trecut gandurile miilor de ingeri transformati in pasari nevazute Care ciugulesc merindele viitoare de pe campul pustiit. Si cerul acesta ce se lateste cu fiecare clipa ma poarta cu aripile astea mari Spre adancul lui, unde vrea sa ma innece in bronzul dupa-amiezelor de toamna. Nu are ce sa mai faca din moment ce sunt deja o pasare nevazuta pe campul aurit al altei vieti. Sau un porumbel alb impuscat in ai altei ierni nameti. Pentru ca visele mele triste s-au risipit in necuprinsul tainei din inaltul cerului Si in golul marii rapite de cer Si alte vise, deja implinite le-au luat locul si se desfata acum nestingherite In bronzul luminii de aur a unei noi toamne de bronz a carei statuie suntem, eu si inima mea.. |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy