AM VENIT ROMÂN LA TINE

Am venit românule la tine,
Omule de piatră și pământ,
Cu dragoste așa cum se cuvine,
S-arăt spre calea Celui care este sfânt.

Am venit să-ndrept pe ale noastre,
Și relele ce-a fost și va mai fi,
Și profețind spre culmile dezastre,
Așa cum spune Cartea să o ști.

Am venit românule la tine,
Aminte să-ți aduc de peri cărunți,
Căci ce cunoaștem... NU cunoaștem bine,
Minciuna n-ai știut nicicum s-a-nfrunți.

Descoperind minciuna și-adevărul,
Pe cei ce-a vrut a loruși interes,
S-alegem astăzi care ne e țelul:
Spre Adevăr și cer, sau viața din hades ?

E timpul de sfârșit a crude-i noastre soarte,
Prin faptele istoriei te-arăți,
Îndepărtându-te de crez curat și Carte,
Uitând a rădăcinei tale demnități.

Am venit românule la tine,
Ce vei citi și-n faptă vei schimba,
Nu vei lăsa păcat să te decline,
Și în credința Lui Iisus vei sta.

Mai știu c-am suferit minciuna-n vreme,
Prin cei zis: sfinți, furându-ne comori,
Și azi aceleași glasuri vor să cheme,
Vor fi și ei ca vechii profitori.

Numai cu trudă putem fiecare,
Și cu voință chiar de sunt imfim,
Numai dorința de adevăr nu moare
Și prin sudoarea minții să-l găsim.

Am venit românule la tine,
Am venit, și-am să mai vin ași vrea...
Să-ți fie casa plină de mult bine,
Să învățăm corect a ne-nchina.

Am venit românule la tine,
Ca tu și eu spre cer a ne-ndrepta,
Și împreună să învățăm de bine,
Și-atunci tot cerul ne va binecuvânta .