Strigam cuvinte prin lume,
Rostogolind ecouri
Dincolo de marginea pământului,
Luptând cu timp și vremuri,
Am căutat urechi printre oameni,
Sfinții au dat nepăsători din umeri,
Ridicat-am si pietrele din cimitir,
Dar n-am găsit nimic,
Am continuat să strig
Până când corzile glasului
S-au rupt, inutile,
Și s-au transformat în ochi,
Cu care urechile puteau să vadă,
Ochi prin care se văd oameni
sau sfinți sau cimitire.