O mâna s-a întins din cer
Spre un tarâm necunoscut ,
A vrut s-atingă un sarac ,
Dar tot pe bogat l-a lovit:
Mă simt bogat , își spuse el ,
Și mândru ,
omul încrezut privea
peste lume cu un ochi ,
sfidând chiar Cerul :
Sunt bogat ...tu ești sărac .
Eu pot avea ce vreau ,
Pot cumpăra chiar viața ta ,
De-mi trebuie mai multe .
Văzând așa , ce a făcut ,
Dumnezeu îi dă o boală,
Bogatul nu mai putea vedea...
Imploră cerul ,
imploră pe sărac:
Ajută-mă! Ajută –mă!să văd din nou!
Săracul uitându-se spre cer :
Nu mi-ai dat bani , nu am averi ,
Dar viața ce mi-ai dat ,
e bogăția cea de preț.
Îl ia și îl ajută pe bogat ,
ÃŽn schimb nu vrea nimic.
Morala:
De ești bogat fii și bogat la suflet,
Bogăția piere , dar sufletul rămâne.